ISO 14064 vs. ISO 14067 – Diferențele esențiale dintre amprenta organizației și amprenta produsului

Termenul "amprentă de carbon" a devenit omniprezent în discursul despre sustenabilitate, dar el poate însemna lucruri diferite în funcție de context. În consultanță, întâlnim adesea confuzii între două standarde-cheie: ISO 14064 și ISO 14067.
Deși ambele sunt dedicate reducerii impactului climatic, ele au domenii de aplicare, metodologii și scopuri complet diferite.
ISO 14064 – Amprenta de carbon a organizației
Standardul ISO 14064 este utilizat pentru inventarierea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) ale unei organizații. Se aplică la nivelul întregii companii, fabrici, unități sau entități juridice și oferă un cadru de raportare compatibil cu GHG Protocol.
Include următoarele categorii de emisii:
-
SCOPE 1 – emisii directe din surse controlate de organizație
-
SCOPE 2 – emisii indirecte din consumul de energie electrică sau termică
-
SCOPE 3 – alte emisii indirecte din lanțul valoric (materii prime, transport, deșeuri etc.)
Este relevant pentru:
-
Raportarea ESG
-
Obiectivele climatice (net-zero)
-
Strategii de decarbonizare
ISO 14067 – Amprenta de carbon a produsului
ISO 14067 este standardul care definește modul de calcul al amprentei de carbon a unui produs – de la extracția materiilor prime până la eliminare sau reciclare.
Este o extensie specializată a analizei de tip LCA (Life Cycle Assessment) și răspunde la întrebări precum:
-
Ce impact climatic are producția unui produs?
-
Cât CO₂e este generat de ambalaj, transport și utilizare?
-
Cum comparăm impactul între două variante ale aceluiași produs?
Standardul este tot mai des cerut în lanțurile de aprovizionare, în special de firme mari care vor trasabilitate climatică pentru fiecare componentă achiziționată.

Concluzie
ISO 14064 și ISO 14067 nu se exclud – ele se completează.
Un inventar GES la nivel de organizație este o bază solidă pentru strategii climatice, iar analiza amprentei produsului adaugă precizie și transparență în raport cu clienții și partenerii.
Într-o economie care devine tot mai orientată spre sustenabilitate, diferențele dintre cele două standarde contează – iar aplicarea lor integrată face diferența.